Diferite sunt căile vieţii omului. Pe unul soarta îl leagă pentru totdeauna de baştină, pe altul îl duce la depărtări de sute şi mii de kilometri. Însă oriunde nu s-ar găsi, fiecare poartă în suflet dorul de satul natal. Fiecare păstreză în adâncul inimii amintiri de neşters despre locul unde a văzut lumina zilei. Arcadie Suceveanu este poetul şi eseistul născut în satul Suceveni, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi. În faţa casei lui se deschide icoana Carpaţilor, unde alunecă uşor spre Putna lui Ştefan cel Mare.
Dle Suceveanu, sunt curioasă să aflu ce va adus pe meleagurile Moldovei?
Arcadie Suceveanu: Este o întrebare grea pentru mine. Despărţirea mea de Bucovina a fost o dramă a existenţei mele, care până la urmă a luat o trăsătură benefică pentru mine şi pentru destinul meu literar. Eu aveam rădăcinile slobozite adânc în solul bucovinean, însă eram suspectat de către KGB-ul sovietic, astfel mi se închise toate uşile, nu am fost admis în redacţia ziarului „Zorile Bucovinei” şi reuşisem să mă afirm ca un tânăr ziarist de talent prin articole, cronici. Pentru că mi se închise toate uşile, am fost nevoit pe data de 13 august 1979 să vin în Chişinău, având susţinerea scriitorului Serafim Saca, căruia îi voi rămâne mereu recunoscător. Citește restul acestei intrări »
Natasca 
